O alta capodopera semnata Darren Aronofsky. Si ce e o capodopera fara un pic de paranoia? Nu mai trebuie sa mantionez ca filmul este nominalizat lapremiile Oscar 2011. O interpretare originala a unui scenariu complex si complet cu un final trist. Spre deosebire de bucuria pe care mi-a facut-o Sora in Kaleido Star, Black Swan a reusit sa ma impresioneze prin tristete. Asistam la realizarea perfectiunii pe scena. Triunghiul aproape amoros dintre Nina, Lily si Thomas ne ofera atmosfera propice basmului. Nina e lebada alba, delicata fragila iubitoare, pe cand Lily e Odile, seducatoare, indrazneata si pasionala. Amandoua reusesc sa-l impresioneze pe Thomas producatorul spectacolului. Dar numai una trebuie sa atinga perfectiunea. Trebuie sa recunosc ca nu voi face critica profesionista de film,ci doar voi enumera lucrurile care mi-au placut in speranta ca si voi veti urmari filmul.
Trebuie sa mai recunosc ca am rosit putin la scenele senzuale, la lupta pentru un rol mascata de senzualitatea fetelor.
Miscarea bratelor, a picioarelor a fost sublima. Cui nu-i place baletul nu prea are sanse sa aprecieze filmul. Camera Ninei, absolut fantastica. Prin decor a reusit exact sa surprinda nevinovatia si gingasia ei. Am asistat la conturarea artistei, la greutatea de a fi balerina, la munca istovitoare pentru arta. De aceea acest film este o metafora nespusa a iubirii. Ce m-a atras: Modul cum a prins-o de pulpa sa o intoarca (o sa vedeti voi), buzele ei rosii de la rujul lui Beth. O opera de arta:
